- Bună ziua dle Profit!
- Asa, zii! Si te rog să tii cont că numele complet e Profit Maxim. Putin respect, că n-am făcut bisnită impreună la capu’ tramvaiului!
- Cum ati făcut primul milion de euro?
- Primul milion de euro nu l-am făcut. L-am cumpărat cu două milioane.
- Păi, si vi s-a părut rentabil? N-am mai auzit algoritmul ăsta.
- Normal că a fost rentabil, că ălea două bulioane nu erau ale mele. Erau ale băncii.
- Care bancă?
- Eu mai stiu! Nu mai stie nimeni, darămite eu.
- Si in ce ati investit banii, de ati ajuns azi la câteva sute de milioane de euro?
- Nu i-am investit bă, i-am inmultit.
- Păi, aveati experientă in vreun domeniu?
- Da! Am jucat multi ani Monopoly si Tabinet pe bani si de acolo am deprins cum se devalizează o economie. Am inceput cu imobiliarele, au urmat investitii in industrie si acu’ mă ocup cu energie.

Daca ai biroul prin sectorul 1, in special in zona Mihalache-Domenii-Victoriei, unde sunt zeci de stradute cu case, n-ai cum sa ratezi anunturile guturale ale cautatorilor de fier vechi. Acum vreo doua zile, am asistat amuzat la o discutie aprinsa intre doi concurenti care s-au nimerit pe aceeasi strada.

Fieeeeer vechi! Fieeeeer vechi!, expectora un cetatean cu aer usor mexican, care facea si inventarul a ceea ce se afla dupa gardul proprietatilor.

Luaaaaam fiareeeeeeee!, racnea din sens invers, cu glas de bibilica proaspat ouata, o duduie cafenie, de origine columbiana, probabil.

N-am sa fac acum reclama la companiile care fac mystery shopping sau la firmele care furnizeaza softuri de monitorizare a activitatii angajatului. Dar, am sa ma leg cu dintii de acei angajati, care iau decizii fara sa se mai consulte cu managerul sau pur si simplu citesc in diagonala si pe sarite o oferta sau o propunere de colaborare.

Sunt convins ca exista si manageri care mananca sticla pisata la micul dejun si atunci isi aleg secretarele, dupa chipul si asemanarea lor insa, in multe cazuri, aceste dudui confunda facutul cafelei cu luarea unor decizii, fara ca boss-ul sa aiba habar.

Cel mai bun prieten al omului e cainele, cel putin asa stiam eu. M-am inselat. Ai o casa asa cum ti-ai dorit, o masina buna, posibilitatea sa duci un trai decent, poate chiar peste. De ce e nevoie sa treci pragul decentei? De ce trebuie sa mananci zilnic somon, cand o poti face o data pe saptamana? De ce trebuie sa dai 5 euro pe un lucru care poate fi gasit cu 2 euro? De ce sa fii snob? De ce sa intri in categoria parvenitilor? Cate persoane cunoasteti care mancau macroul din farfurii de la Portelanul Alba Iulia si acum le sta Camembertu-n gat daca nu este servit din vesela Villeroy & Boch?

De ce urasc Romania!? O urasc pentru ca e inconstienta, e delasatoare, deseori naiva si accepta, alaturi de valori, de traditii, de munti, de spirit, toti viermii societatii. Sunt multi si traiesc in toate domeniile. Pentru toti acestia trebuie sa existe o camera de reciclare. Aici trebuie reformati ca oameni.

Asta nu-mi place la Romania mea. Nu stiu la a voastra.

Cand m-am angajat in presa, acum multi ani, undeva in paleoliticul superior, am invatat ca rolul presei este acela de a informa si de a prezenta informatii impartial si echidistant, dar astia de acum, si ma refer strict la presa tabloida, scrisa si online, ori sunt prea idioti, ori au ca target doar idiotii.

Se pare ca Romania, cu mici exceptii venite din zona de business, citeste tot presa tabloid. Imi aduc aminte ca in 2010, conform cifrelor BRAT, in topul celor mai vandute 10 ziare din Romania se numarau trei tabloide, doua publicatii de sport si cinci ziare quality. Insa, tirajele insumate ale celor 5 ziare quality de la vremea respectiva abia reuseau sa se apropie de tirajul celui mai vandut tabloid, iar tirajul insumat al celor doua ziare de sport nu atingea tirajul celui mai slab tabloid din top.

Nu mai rezist cand ma uit la clasa politica si vad cat de incisivi sunt unii politicieni atunci cand isi ataca adversarii politici, dar si cat de analfabeti sunt cand, vorba unui primar de sector, "ejaculeaza" cuvinte si expresii de-ti mor si ultimii neuroni din dotare daca-i asculti.

Cel mai mult ma amuza ca, la Ministerul Educatiei, unde exigenta ar trebui sa fie si mai ridicata, intalnim deja o institutie cu traditie in ceea ce priveste greselile gramaticale ale celor care o conduc.

Nu mai pot cu stirile si talkshow-urile despre zapada, ger, coduri multicolore, specialisti, deontologi. Ba, chiar le dau si-n reluare. Mi-am si dat seama din ce cauza. In Romania prinde al dracului de bine orice are legatura cu dezastre si inmormantari. Daca-i dai cetateanului necrologul zilnic, esti cel mai bun prieten. Sa ma ierte Dumnezeu, dar cred ca astia de la televiziuni sunt cei mai fericiti cand e cod rosu si cand mai pica vreun deltaplan.

Rasfoind programul tv, constat cu stupoare ca unul dintre posturile romanesti consacrate difuzeaza remarcabilul film Mihai Viteazul, la ora la care doar bonele filipineze sunt in fata teveului si o mana de babe cu bufeuri care vizioneaza episodul 643 din serialul de succes Tigaia magica. Vorbesc aici de ora 11. Nu este prima oara cand posturile din Romania aleg astfel de ore pentru a difuza filme-capodopera, documentare si seriale de mare succes. Pai cand sa le difuzeze!?