“Parcările de bloc pot fi amenajate la o distanţă de cel puţin cinci metri de ferestrele imobilului, iar în parcare sunt interzise activităţi de reparaţii şi întreţinere auto", prevede un ordin emis de Ministerul Sănătăţii în mandatul ministrului Eugen Nicolăescu.

Aşa cum mă ştiu toţi apropiaţii, deşi sunt apolitic total, nu pot să nu iau atitudine. Păi ce facem dom’le, distrugem o tradiţie? Ne batem joc de mitul Gigi a lu’ manivelă? Unde ne mai reparăm maşinile? Mergem la service auto ca animalele? Ne înghesuim acolo? Eee, asta-i bună! Vouă v-ar plăcea să stea asfaltul curat în faţa blocului? Aşa, fără pete de ulei şi motorină? Chiar aşa inconştienţă? Păi, ce e mai frumos decât să-ţi schimbi caseta de direcţie în faţa blocului. Unde mai putem vedea acea imagine a masculinităţii şi a priceperii. Nea Titi de la 4, cu a lui nărăvaşă Dacie bleu 68, cu maieul pătat de ostropelul baragladinii din dotare, adus de şale peste motorul bestiei, astfel încât toate vecinele să-i admire noada păroasă ce apare de sub şortul cumpărat în ‘81 de la magazinul Perla din Mamaia. Ce poate fi mai frumos? Un dos păros şi un zgomot de baros. Maiestuos!

Staţi liniştiţi fraţilor, că dacă nu ne lasă să ne reparam cazanele româneşti şi nemţeşti, dar cu numere bulgăreşti în faţa blocului, mergem în parc. Ce, copilaşii nu trebuie să înveţe şi ei puţină mecanică? Cât timp ăla micu’ caută prin iarbă o căpuşă sau un căcuţ mai întărit, ta-su îţi ţine contră cu tubulara, la piuliţa de 8. E normal să ne ajutăm. Ce Dumnezeu! Dacă nu putem în parc, mergem într-o pădure sau într-o rezervaţie naturală. Că d-asta îi spune rezervaţie. În sensul că o poţi rezerva pentru diverse activităţi. Şi dacă tot schimbăm uleiul şi filtrele pe-un petec de Floare de Colţ, de ce să nu facem şi un grătar cu prietenii. Cum care prieteni?! Mecanicii de la bloc. Daaa. Toţi suntem fierţi pe mecanică. Este rea voinţă. Nu e normal să nu poţi parca pe spaţiul verde, pe locul de handicapaţi, pe două locuri simultan, în faţa uşii blocului, în poarta vecinului, pe trecerea de pietoni, în staţia de autobuz. Păi ce ne batem joc de nişte principii, de blazonul acestui popor? Ce e mai frumos decât să te trezeşti în zgomot de ciocane şi miros de ulei ars de la tingirea nemţească a vecinului, care urlă sâmbăta dimineaţa la Orca din bucătărie, zisă şi nevastă: Mămicule, coboară cu încă două peturi reci de blondă, că e băietii însetaţi!

Ce e mai pitoresc? Şi după servisarea completă a atelajului, urmează un grătărel cu mecanicii de pe scară, asistenţii întregii operaţiuni, făcut chiar în buza scării, să vadă toţi ofticoşii că la aşa maşină, am bani şi d-un cotlet. Repet, nu trebuie descurajate asemenea acţiuni. Din contră, trebuie să-i dăm voie cetăţeanului să-şi repare maşina în balcon, să facă grătarul în sufragerie, ba chiar să-ţi citească şi corespondenţa. Sunt curios dacă se va ţine cont de un astfel de act normativ şi cine va supraveghea respectarea acestui ordin. Cred că cei mai buni agenţi infiltraţi, ar fi babele de pe scară, cărora să li se promită în contrapartidă o întâlnire amoroasă cu Suleyman Magnificul sau măcar cu Baiazid. Am mai spus-o şi o repet, nu mă interesează politichia, dar indiferent de coloratura politică a celui care cloceşte astfel de acte normative, care să eradicheze meltenismul, aplaud întru totul sau parţial, dupa caz. Oricând.

P.S. Sunt curios când va apărea avocatul care va câstiga în instanţă anularea amenzilor pe ideea că: ceea ce făcea clientul sub masină, nu se încadrează în definitia de dictionar a cuvântului “reparaţie”.

Parcă şi văd:
- Ce făceai inculpat sub maşină?
- Plajă şefu’!
- Aşa, plin de ulei de motor?
- Păi da şefu’, că e soarele puternic şi ăsta e d-ăla cu factor de protecţie sporit.
- Bine. Eşti liber!

Emanuel

Acest material este un pamflet si trebuie tratat ca atare!

Recomanda articolul