Fraţilor a început nebunia de Anul Nou. Trebuie să ne pregătim temeinic s-avem de toate. Nu? Cică e bine să intri-n 2015 balonat. Trebuie să alternezi la 12 noaptea: două-trei artificii, o regurgitare. Petarde n-am mai luat că sunt interzise. M-am conformat.
Da’ ce e Revelionul fără detonări controlate sau, după caz, necontrolate? Mi-am luat 3 litri de zeamă de varză şi 4 sifoane. Combinaţia sifon-zeamă de varză şi invers face minuni. Se spune că petardele ar fi minciună. Să vezi explozii! Trebuie să le contolez că altfel vin ăştia de la ISU sau îmi sare siguranţa de la centrală, de fac Revelionul la căldura sufletului. Aseară am fost la hipermarket. A fost concurs de cărucioare. Proba de viteză şi rezistenţa-n coastă. La prima probă am ieşit pe doi, deşi demarasem iute spre casa de marcat, pe culoarul de zacuşti m-a depăşit un bătrânel care cică ar fi fost campionul en-titre la probele de slalom de anii trecuţi. Neşansa a fost c-am şi alunecat p-o slană afumată, d-aia bio. Ce slană bună domnule, m-am dus pe burtă până-n raftul de compoturi, de şi acu când scriu mai scuip câte-un sâmbure de vişină!
În orice caz, aşa cum îi stă bine românului, mi-am luat de toate. Mi-am luat şi ce n-am nevoie. Vreau să am de toate pe masa de Sărbători. Şi masă mi-am luat. Cred că e primul an în care mă răsfăţ şi intru-n rândul lumii. Bucate alese şi tradiţionale. Am început cu vinul. Am vrut ceva deosebit. L-am luat de la un viticultor cu renume. L-am găsit mai greu că nu-l ştia nimeni după renume. Dom’le, un vin extraordinar! Vechi, cică-l imbuteliase ta-su în ‘42 înainte de a pleca la Cotul Donului. O bunătate! Avea un buchet atât de plăcut, de-l simţeau şi vecinii pe-o rază de 15 case. Ce să mai, mi-a plăcut că e făcut în casă şi împuşc doi iepuri dintr-o dată: şpriţ şi aceto balsamico pentru salate. Ce aceto, că după două guri te strângi aşa de tare că-ţi rămân ciorapii mari.
Cu pileala am rezolvat-o. Parţial, că mai trebuie şi-o ţuică bună de casă. Tot d-aici am luat ceva de... vorba aceea: scapi de toate rudele dacă-i inviţi la un păhărel. O răchie făcută din pufoaica lu’ ăla bătrân. Dom’le, avea o tărie şi-o asprime nemaipomenite. Şi un gust plăcut metalic. Cică era făcută după metode tradiţionale. Lăsase pe pufoaică tresele şi nasturii de alamă, în buzunar un ceas Pobeda găsit la Stalingrad şi o punte dentară din paliag german. D-aici şi gustul acela inconfundabil. Am luat trei litri că e şi medicament pe deasupra. Cică e bună de măsele, de dinţi în general. Cad ca pinii de la brad. Scapi de carii. Gata cu băutura. Două vedre de vin, plus răchia, bem până ne bate ficatu-n ţeavă.
Ouă. Vreau ceva de ţară. Natural. Am găsit 20 de ouă la o mămăiţă care avea numai cocoşi în ogradă, dar avusese acum câţiva ani şi-o găină care se prăpădise de oftică. Trebuie să recunosc că am păcălit-o şi le-am luat pe toate cu 5 lei. Sărăcuţa nu ştia că de fapt erau ouă Faberge. Mi-am dat seama imediat ce am spart unul. Era un verde smarald aşa de frumos, cu irizaţii de albastru. Bine c-am profitat.
Sigur ca acum puteţi să spuneţi că m-am ajuns sau că sunt parvenit, dar am vrut lângă un vin vechi să am şi-o varză veche. Am luat o varză de origine controlată, ediţia ’64, găsită cu intervenţii. Patru căpăţâni, cu transport inclus în preţ. Cică transportul este asigurat de Agenţia Naţională de Reglementare a Activităţilor Nucleare şi Radiologice. Eu m-am bucurat că am scăpat de un drum.
Am luat şi porc. Românesc aveau două nuanţe. Pe roz şi pe mov. Am luat pe mov că se spune c-ar fi culoarea pasiunii, a romantismului şi a emoţiilor. Mi-a şi spus vânzătorul: să vedeţi ce emoţii o să aveţi după masă... Am luat şi d-ăla vietnamez. Am vrut ceva fraged, fără colesterol. Mi-am ales unul care participase la căderea Saigonului în ’75. Scăpase pentru că inamicii preferau cola, popcorn şi american pie. Drept să vă spun preferam un mistreţ pentru că sună cu mult mai nobil decât pur şi simplu porc.
Am rezolvat cu mâncărurile mai grele, acum mă ocup de cele mai uşoare: icre, salată de vinete, zacuscă, salată boeuf, caltaboş, şunculiţă, piftie, jumări, tobă, cârnaţi, sarmale, cozonaci, prăjituri cu cremă. Nu ştiu dacă mai am timp să iau legume şi fructe, da’ nu-i bai că astea cică fermentează şi doar vreau să mănânc sănătos. Aş fi băgat şi nişte salate, da’ unde dracului să le mai pun, şi mi-e că prinde carnea miros de salată verde. Separat, aşa cum îi stă bine românului, vom avea la final un platou de colebil, triferment, no-spa şi ceva ceaiuri hepatice. După masa de Anul Nou vă aştept în oraş să facem puţină mişcare la un cheeseburger, o shaorma, o cola, să ne mai curăţăm de toxine. Să ne mai curăţăm în general.

Fraţilor, s-aveţi sărbători frumoase şi bila bună! Ho bre, ce săriţi aşa, bila aia din burtă, nu cea dintre umeri!

P.S. Daca aveţi timp şi n-aveţi planuri mari pentru 2015 v-aştept la un vin, o răchie, un ou Faberge, ceva...

Emanuel

Recomanda articolul