Clientii si corporatiile devin tot mai familiarizati cu mediul digital. Social media, aplicatiile si dispozitivele digitale au devenit parte din activitatile de business de fiecare zi. In prezent, provocarea vine, insa, din implementarea unor noi modele organizationale care sa permita companiilor sa integreze atat digitalul, cat si traditionalul in structurile de business.

Pe de alta parte, cititorii traditionali de alta data isi incearca acum abilitatile de scriitori, astfel ca jurnalismul social si crowdsourcing-ul au ajuns sa remodeleze semnificativ modul in care sunt generate si absorbite informatiile.

In ultimii cinci ani, s-a putut observa o descrestere constanta a consumului de print, la nivelul intregii piete media din Europa Centrala si de Est. In cazul Romaniei, printul a scazut semnificativ in perioada 2009-2012, acest trend continuand si in 2013. Cum tendinta generala a consumatorilor este de a citi presa on-line, printul se va confrunta pe mai departe cu mari provocari.

Agitatia economica din ultima perioada a consacrat in mediul economic si financiar un cuvant care pana acum cativa ani era relationat aproape exclusiv cu companiile de stat: restructurarea. La aceasta s-a adaugat turbulenta creata de aparitia meteorica a codului insolventei care, chiar daca acum nu mai este in vigoare, a oferit o imagine a cadrului legal in materie de insolventa pe care legiuitorul intelege sa-l promoveze.

Desi insolventa se anunta in ultima vreme tot mai mult ca o necesitate si chiar ca singura metoda eficienta prin care o societate se poate restructura, cred ca restructurarea trebuie privita ca un proces de sine statator, iar insolventa doar ca un instrument la care sa se apeleze atunci cand este absolut necesar. Daca in ceea ce priveste restructurarea operationala compania este singura implicata, in ceea ce priveste restructurarea financiara, creditorii acesteia au un cuvant de spus, cel mai des acest lucru intamplandu-se in cadrul unei proceduri a insolventei.

Sunt tot mai multe voci in ultima vreme care afirma ca rolul chief marketing officer-ului (CMO) a murit. Un astfel de necrolog poate parea oarecum exagerat, insa are sens. Rolul traditional al CMO-ului este sub stare de asediu.

In ziua de astazi, consumatorul este cel care detine controlul si are pretentia sa i se ofere o experienta unitara, indiferent daca e vorba de cumpararea unui smartphone, de cazarea intr-un hotel sau de stabilirea unei programari la o clinica medicala. In lumea digitala a prezentului, conectata permanent, oriunde si oricand, consumatorul vrea sa primeasca ceea ce isi doreste si atunci cand isi doreste. Iar, daca nu reuseste sa obtina ceea ce vrea, el va spune tuturor prietenilor sai si tuturor followers-ilor de pe retelele sociale ce crede in legatura cu asta.

Majoritatea dintre Dvs cunosc (daca nu cumva au si folosit in mesajele proprii!) asa-zisul “disclaimer” de forma:
Mesajul nu poate fi considerat spam, deoarece, in acord cu prevederile Legii nr. 365/2002, contine toate informatiile de contact ale expeditorului precum si modalitatea de a refuza pe viitor receptionarea acestor mesaje. Adresa dvs. de e-mail fie a fost obtinuta in mod direct ca urmare a unor corespondente anterioare sau deoarece sunteti un client/furnizor al companiei noastre sau a fost selectata dintr-o baza de date la care ati subscris, fie a fost facuta publica de catre dvs. fie prin afisari cu caracter publicitar intr-un ghid de afaceri sau in cadrul unei intalniri de afaceri. Apreciem si intelegem intimitatea dumneavoatra si ne cerem scuze daca acest mesaj a ajuns din greseala la dumneavoatra. Daca doriti sa nu mai fiti contactat de noi pe viitor va rugam sa dat un reply acestui email cu subiectul DEZABONARE. Va multumim!

Ce e drept, e drept! Intr-adevar, in Romania comunicarile cu caracter comercial sunt reglementate de Legea 365/2002 si de Normele Metodologice de aplicare ale acesteia, dar legatura dintre acest text si legalitate se opreste aici.

In viata unei companii vine un moment in care fiscul “bate la usa” si vrand-nevrand, trebuie sa i se deschida.

Vizita organului fiscal poate fi ca urmare a unei solicitari a companiei (i.e. solicitare rambursare TVA), urmarea unui control incrucisat (caz in care controlul este inopinat), fie pentru efectuarea unei inspectii fiscale generale (anuntata de autoritatea fiscala prin transmiterea catre companie a unui aviz de inspectie fiscala).

Asa cum prevede Codul de procedura fiscala, transmiterea avizului se face inainte de inceperea controlului cu 30/15 zile dupa caz, (mare contribuabil sau nu), in celelalte cazuri controlul incepe din ziua in care inspectorii fiscali s-au prezentat pentru verificare si consemneaza acest lucru in Registrul unic de control.

Este bine de retinut ca in urma primirii avizului de verificare, in cazul in care considerati ca aveti motive intemeiate pentru amanarea acesteia (i.e contabilul este in concediu medical sau de odihna) puteti solicita acest lucru autoritatii fiscale care a emis avizul de verificare.

Sa presupunem ca o persoana inregistreaza titlul unei publicatii la OSIM pe clasele 16 – tiparituri, hartie, 35 – publicitate, 9 – fotografie, dar nu o inregistreaza si pe clasa 38 – telecomunicatii, internet. Are protectie pentru publicatia respectiva si in mediul online?

Din premisele enuntate se deduce faptul ca produsele/serviciile protejate in clasele 9, 16, 35 din Clasificarea de la Nisa, confera titularului marcii protectie asupra publicatiei cu acelasi nume, limitand astfel inregistrarea unei marci identice/similare pentru produse identice/similare.

Sa numim aceasta marca, marca X, care insa nu a fost inregistrata si pentru serviciile din clasa 38 - telecomunicatii si internet. Intrebarea relevanta in aceasta situatie, este aceea daca un solicitant ar putea obtine inregistrarea marcii X tocmai pentru serviciile din clasa 38, pentru care marca anterioara nu a solicitat protectie si nici nu este o marca de renume sau notorie in Romania sau in strainatate.

Anul 2013 poate fi caracterizat drept un an cu importante schimbari legislative, atat fiscale, juridice cat si contabile. Din punct de vedere al legislatiei fiscale, Codul Fiscal a suferit nu mai putin de sase modificari aprobate de Guvern. De asemenea, o serie de amendamente cu impact fiscal au fost aduse si legislatiei contabile aplicabila societatilor nereglementate de BNR cat si institutiilor financiar nebancare.

O parte dintre modificarile legislative au fost determinate de procedura de „infringement” declansata de Comisia Europeana Romaniei, ca urmare a faptului ca prevederile legislative interne nu erau conforme cu legislatia Uniunii Europene. Romania a trebuit sa actioneze in consecinta, pentru a evita eventuale sanctiuni si penalitati, dar si pentru a nu se ajunge in situatia in care contribuabilii ar fi putut reactiona si declansa demersuri impotriva statului roman ca urmare a mentinerii unor prevederi legislative neechitabile si dezavantajoase pentru o parte dintre acestia.

Piata insolventelor s-a structurat in 2013, iar maturizarea ei a creat un cadru pentru restructurarile in afara procedurii insolventei, este opinia  specialistilor Casei de Insolventa Transilvania, liderul pietei de insolventa din Romania. Conform previziunilor acestora, 2014 va fi un alt an dificil pentru multe sectoare din economie, ca urmare a consumului in continuare scazut, a accesului greoi la finantare, dar si a efectelor secundare generate de reglementarile Basel III, cu referire la indicatorii de lichiditate ai sistemul bancar. Ajustarile prudentiale impuse vor avea un impact treptat asupra modului in care bancile gestioneaza creditele neperformante.

„Dupa 5 ani de criza e mai dificil sa identificam sectoarele aflate intr-un moment favorabil, fața de cele ce vor avea dificultati. Fara o infuzie de lichiditati in piata care sa dezghete consumul este nerealist sa speram intr-o relansare. Creditele raportate la BNR se afla la un nivel minim pentru ultimii doi ani, iar cel al restantelor la un nivel maxim, de peste 15%. Cel mai probabil, ne aflam doar la mijlocul crizei”, a declarat Rudolf Vizental (foto), asociat coordonator al Casei de Insolventa Transilvania.

Raportarea in domeniul responsabilitatii corporative (RC) este considerata la momentul actual o practica standard de afaceri in intreaga lume, asumata de aproape trei sferturi (71 la suta) dintre companiile analizate, conform celui de al 8-lea Studiu KPMG privind Raportarea in domeniul Responsabilitatii Corporative (RC) publicat astazi (9 Decembrie 2013).

Editia din 2013 a Studiului KPMG marcheaza 20 de ani de la publicarea primului sondaj in anul 1993. Cercetarea din acest an a fost mai aprofundata ca niciodata, incluzand primele 100 de companii dupa cifra de afaceri din 41 de tari (inclusiv Romania) ceea ce reprezinta un total de 4100 de companii. Prin comparatie, studiul din 1993 a constat in analiza companiilor din numai 10 tari.

Conform studiului realizat de KPMG, numarul companiilor care raporteaza privind RC a crescut cu 7 procente comparativ cu 2011. Referitor la cele mai mari 250 de companii din lume (G250), rata de raportare cu privire la RC este de 93 la suta.